OO? NOO!

Aseară mi-am explicat, o dată în plus, de ce am refuzat o bună perioadă de timp să mai calc în vreo sală de spectacol. Totodată, le-am acordat circumstanţe atenuante celor ce refuză cu obstinaţie să meargă la teatru. Piesa "Oo", producţie a Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ şi jucată pe scena Teatrul de Comedie în cadrul festCo, ni l-a readus în faţă pe Ion Creangă cu a sa punguţă cu doi bani. O întâlnire pe alocuri dezgustătoare prin trivialitate, cu un umor vulgar şi un limbaj tot mai întâlnit pe stradă. Probabil de aici şi încăpăţânarea mea de a mai tolera un astfel de limbaj.

L-am întâlnit prima oară pe Creangă în copilărie. L-am vizitat acasă la el, în Humuleşti, când eram mai mărişoară. Îmi place să-l mai citesc din când în când pentru că de fiecare dată îi descopăr naturaleţea, puritatea şi drăgălăşenia din limbaj. Piesa de aseară, însă, i-a terfelit candoarea prin colbul urban, un colb jegos, unsuros, care se duce greu de pe haine...

S-or număra ele, ouăle, în politica românească, or fi la modă aluziile obscene, om lua noi în derâdere bogăţia dobândită peste noapte de cocoşul potent, dar ce e mult strică. Iar mie mi-a ajuns deja. Vreau un teatru care să-mi pună inteligenţa şi cultura la încercare. Vreau un teatru care să-mi scotocească prin cotloanele memoriei şi să scoată la lumină frumuseţea cuvântului şi bogăţia (cea reală) a limbii române. [Or fi cântat ei, actorii, aseară, "Limba noastră-i o comoară...", dar versul nu a făcut altceva decât să marcheze indecenţa în exprimare.] Vreau un teatru care să mă îmbogăţească. Vreau un teatru care să mă cheme la el, nu să mă îndepărteze de scenă.

Am apreciat, totuşi, începutul: la intrarea în sala mare a Teatrului de Comedie am fost invitaţi pe scenă, spunându-ni-se că acolo avem locurile şi că aceasta va fi, de fapt, noua sală de spectacol. Apoi, construirea cuibarelor mi-a trezit curiozitatea. Nu ştiam ce avea să urmeze... Nu în ultimul rând, mi-au plăcut cum au jucat moşul (Tudor Tăbăcaru), cocoşul (Cezar Antal) şi birjarul/neamţul din Sibiu (Daniel Beşleagă).

fotografie preluată de pe site-ul Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ