Apolodor poposeşte la Act

Apolodor e-un peştişor? Ei, aş, e toată ziua pinguin, născut la Polul Nord. Ca orice pui, chiuleşte de la şcoală, în special de la orele de geografie şi engleză. Îşi dă seama pe parcurs ce mare greşeală a făcut, pentru că porneşte în jurul lumii şi tare i-ar fi prins bine nişte lecţii, acolo.

În periplul său mondial, ca un adevărat ambasador al lumii îngheţate ce este, trece prin Tunisia, prin Mozambic, ba ajunge chiar în Statele Unite ale Americii. Socializează cu maimuţa sau cămila, îl cunoaşte şi pe însuşi tâlharul din Connecticut, dar sufleţelul lui tot la familie a rămas. Doar e puiuţ...


Publicul care-a venit la Act aseară era, în mare majoritate, format din copii de 3-12 ani. Ştiau versurile pe dinafară, se amuzau copios, mai şi dansau unii dintre ei, dar erau din cale-afară de cuminţi. Şi am remarcat un lucru destul de neobişnuit pentru un spectacol la un teatru din Bucureşti: telefoanele mobile nici n-au sunat, nici n-au zbârnâit în poşetele domniţelor. E ceva, nu?

La fel de neobişnuită, ca să nu spun total deplasată, mi s-a părut ieşirea lui Radu Binzaru din cadrul bis-ului: ce-a fost chestia aia cu mitraliera, cu bomba şi mai ales - Allah Akbar? Omule, relax, sunt copii în sală. Au nu vezi, au nu pricepi... dar actorie de-asta... etcaetera, etcaetera.