Casă nouă

Hailateatru s-a mutat în casă nouă. Ca după orice astfel de operaţiune, mai sunt de făcut mici modificări, menite a da spaţiului personalitate şi un pic de suflet. Structura, însă, îşi păstrează caracteristicile: stabilă şi dedicată.

Lucruri vechi şi noi, exclusiv despre teatru,
pe www.hailateatru.ro.

The Romance of Magno Rubio, o premieră pentru producători

Opt premii Obie*, actori compleţi, un scenarist cu un umor tipic american, oameni gata să schimbe piesa cu totul de dragul profesiei şi din respect pentru public, adaptare la specificul local, sentimente pure, rimă, ritm, tradiţie - cam aşa aş caracteriza pe scurt piesa "The Romance of Magno Rubio" oferită săptămâna trecută de Compania de Teatru Ma-Yi din New York la Teatrul Odeon.

Spectacolul a început cu o istorie tipic dâmboviţeană, povestită de Lonnie Carter, autorul textului. Trupa a ajuns la Bucureşti cu o cursă Delta Airlines, "companie românească, din moment ce 90% dintre pasageri erau din ţara dvs." Membrii trupei au coborât din avion, doar că unul dintre actori, Jojo Gonzalez (rolul principal) a fost îmbarcat de către autorităţile noastre şi trimis cu prima cursă înapoi, la New York. Nu au contat explicaţiile colegilor săi (trupa a fost invitată să participe la Festivalul de la Sibiu), nici măcar rugăminţile de a da dovadă de răbdare pentru a contacta ambasada din Bucureşti. Ai noştri bravi apărători ai graniţelor şi-au făcut datoria.

Restul de patru componenţi ai trupei, cu tot cu scenarist şi regizor, n-au avut de ales şi au trebuit să reconstruiască spectacolul în mai puţin de 8 ore. Noua "The Romance of Magno Rubio" a fost o premieră, chiar şi pentru producători. Şi atenţie: spectacolul nu s-a amânat!!!

foto: Matt Zugale

Magno este un emigrant filipinez analfabet, care se îndrăgosteşte de o americancă, Clarabelle. O iubire virtuală, i-aş spune, chiar dacă totul se petrece în anii '30 ai secolului trecut. Primele momente ale iubirii, inclusiv cererea în căsătorie, se consumă prin corespondenţă. Magno se speteşte muncind alături de alţi patru conaţionali, numai şi numai pentru a-i putea satisface iubitei sale hachiţele financiare. Evident, bietul om este tras pe sfoară, "frumoasa" Clarabelle cerându-i, chiar în ziua nunţii, o sumă uriaşă de bani, după care a fugit înapoi, la soţul ei.

Povestea este susţinută de muzică (voce şi instrumente) şi de dans (cu beţe eskrima arnis, folosite în artele marţiale), mijloace care nu fac altceva decât să-ţi transmită tradiţia filipineză. Un cântec popular este interpretat în această limbă, iar de undeva, de sus, se coboară o pânză pe care sunt inscripţionate versurile în limba română. Pe Clarabelle nu o vezi: ea este doar o umbră, proiectată din spatele unei cortine, şi corespunde perfect criteriilor de atractivitate ale anilor '30.

Toate componentele spectacolului se îmbină perfect, chiar şi aşa, cu actorul principal lipsă. Îţi dai seama unde-ar fi locul acestuia, dar membrii echipei îl suplinesc atât de bine, încât ai impresia că piesa asta se joacă aşa de când lumea.

Am recunoscut, o dată în plus, tipologia americană a actorului de teatru, complexitatea acestuia, puterea lui de adaptare şi de restructurare, spectacolul integrat şi mesajul social.

*) Premiile Obie se acordă producţiilor off Broadway, adică spectacolelor care se joacă în săli situate în Manhattan, în afara zonei delimitate de bulevardele 5 şi 9 (străzile 34-56) şi a celei cuprinsă între bulevardul 5 şi Hudson River (străzile 56-72), ce au capacitatea cuprinsă între 100 şi 499 de locuri.

Bucureştiul se colorează

Les Gens de Couleur este spectacolul mobil oferit astăzi de Compania Ilotopie. Noi i-a prins în faţa magazinului Victoria, iar reacţia bucureştenilor vorbeşte de la sine.

Teatru pe net

Festivalul Blog the Theatre din Graz, Austria, ne oferă posibilitatea de a urmări în direct, pe net, cele trei spectacole româneşti prezentate în concurs. Acestea sunt Re: Re: Re: Hamlet (Maria Manolescu), Buy me with a coffee (Peca Ştefan) şi Scent of a woman (Daniel Popa).

Adresa pe care puteţi intra şi viziona piesele este www.blogtheatre.net, iar programul este următorul:

• miercuri, 22 mai – RE:RE:RE: HAMLET – două reprezentaţii (la orele 15.00 şi 16.00)
• joi, 23 mai – BUY ME WITH A COFFEE – două reprezentaţii (la orele 17.00 şi 18.00)
• joi, 23 mai – SCENT OF A WOMAN – două reprezentaţii (la orele 20.00 şi 21.00).
  

Toate piesele prezentate în cadrul festivalului sunt supratitrate în engleză.

Disfuncţia conjugală, vineri seara, la cafenea

"M-aş bucura mult dacă aţi putea veni. Ideea Cafe este undeva pe Bd Unirii, spre Mall, cu autobuzul 123 sau 104 de la Unirii până la staţia Lucian Blaga. Trei staţii. Apoi traversaţi şi lângă BCR este o cafenea. Exact acolo." Aşa a sunat invitaţia Lilianei Câmpeanu, regizoarea spectacolului "Talk show". Am acceptat-o şi ieri seară am trecut pe la locul cu pricina. Am ajuns uşor, pentru că explicaţia a fost clară. Aşa cum a fost şi piesa...

Afişul este sugestiv: două personaje, legate între ele, înlănţuite chiar, într-o relaţie în care pumnii imaginari lovesc din plin.

Discuţia nu se poartă în bucătărie, aşa cum ar trebui, ci în sufragerie, pe canapeaua plină de perne şi reproşuri. Asişti la o seară de vineri aşa cum n-ar trebui să existe într-o căsnicie, dar care răzbate dincolo de pereţii tot mai multor apartamente de bloc.

Boala unei prietene inflamează disfuncţia conjugală. Apare cearta, iar cuvintele sunt aruncate în faţă fără menajamente. Jigniri enunţate cu zâmbetul pe buze şi, ceea ce e mai trist, cu sentimentul că totuşi iubeşti acea persoană. Atât de mult, încât nu-i mai poţi tolera prezenţa, dar nici nu o poţi lăsa să plece sau nu o poţi părăsi. În discuţie apar amintiri, părinţi, momente frumoase, lucruri care lipsesc, dar nu este loc de compromis. Este exemplul tipic al irelevanţei afişului eliberat de starea civilă.

Liliana Câmpeanu spune pe blogul ei: "curios la acest text este umorul special pe care-l conţine. În timpul spectacolului te poţi amuza, dar la sfârşit zâmbetul îţi îngheaţă pe buze şi o întrebare îţi străpunge mintea: nu cumva eşti unul dintre cele două personaje? sau poate amândouă?"

Cei doi soţi sunt Raluca Urea şi Marian Popescu. Adaptează textul din mers, fără să-ţi lase impresia de forţare atunci când improvizează. Adoptă un limbaj comun, fără înflorituri, dar şi fără obscenităţi. Le intuieşti, dar nu le auzi rostite. Şi mi-a plăcut asta.