Hailateatru s-a mutat în casă nouă. Ca după orice astfel de operaţiune, mai sunt de făcut mici modificări, menite a da spaţiului personalitate şi un pic de suflet. Structura, însă, îşi păstrează caracteristicile: stabilă şi dedicată.
Kabuki este un gen de teatru tradiţional japonez, originea numelui trăgându-se din verbul kabuku, care înseamnă a fi excentric, ieşit din comun sau din limitele bunului simţ. Începuturile sale se regăsesc în primii ani ai secolului al XVII-lea, perioada cunoscută sub denumirea de kabuki-odori. Prima interpretă a genului a fost Kuni, care a dansat în travesti, îmbrăcându-se în nişte straie bărbăteşti mai ciudate. În istoria kabuki, artista apare sub numele de Izumo no Okuni (Okuni din Izumo).
Când teatrul a devenit popular, mai multe grupuri de curtezane au început să-l imite, noua formă intitulându-se Onna-kabuki (kabuki feminin). Spectacolele au fost susţinute atât în Kyoto, cât şi-n Edo sau în alte regiuni ale Japoniei. În 1629, însă, a apărut un ordin care interzicea acest tip de spectacol pe motiv că morala publică era afectată. Astfel, încet-încet, Onna-kabuki a dispărut, iar oamenii şi-au orientat interesul către wakashu-kabuki, interpretat de băieţi până la vârsta primului bărbierit. Dar cum şi eu au reuşit să afecteze morala, în 1652 a fost emis un nou ordin de interdicţie.
A urmat perioada yaro-kabuki, artiştii fiind de această dată bărbaţi maturi, după care a început onnagata (bărbaţi interpretând roluri feminine). Erau anii în care şarmul personal era considerat mai important decât talentul actoricesc. A venit rândul wagoto şi genroku să fie la modă (1688-1704), kabuki înflorind în Edo şi Kamigata (Kyoto şi Osaka).
Cei interesaţi să afle mai multe, pot da click aici, aceasta fiind şi sursa informaţiilor din materialul de mai sus.
