Opt premii Obie*, actori compleţi, un scenarist cu un umor tipic american, oameni gata să schimbe piesa cu totul de dragul profesiei şi din respect pentru public, adaptare la specificul local, sentimente pure, rimă, ritm, tradiţie - cam aşa aş caracteriza pe scurt piesa "The Romance of Magno Rubio" oferită săptămâna trecută de Compania de Teatru Ma-Yi din New York la Teatrul Odeon.
Spectacolul a început cu o istorie tipic dâmboviţeană, povestită de Lonnie Carter, autorul textului. Trupa a ajuns la Bucureşti cu o cursă Delta Airlines, "companie românească, din moment ce 90% dintre pasageri erau din ţara dvs." Membrii trupei au coborât din avion, doar că unul dintre actori, Jojo Gonzalez (rolul principal) a fost îmbarcat de către autorităţile noastre şi trimis cu prima cursă înapoi, la New York. Nu au contat explicaţiile colegilor săi (trupa a fost invitată să participe la Festivalul de la Sibiu), nici măcar rugăminţile de a da dovadă de răbdare pentru a contacta ambasada din Bucureşti. Ai noştri bravi apărători ai graniţelor şi-au făcut datoria.
Restul de patru componenţi ai trupei, cu tot cu scenarist şi regizor, n-au avut de ales şi au trebuit să reconstruiască spectacolul în mai puţin de 8 ore. Noua "The Romance of Magno Rubio" a fost o premieră, chiar şi pentru producători. Şi atenţie: spectacolul nu s-a amânat!!!
Magno este un emigrant filipinez analfabet, care se îndrăgosteşte de o americancă, Clarabelle. O iubire virtuală, i-aş spune, chiar dacă totul se petrece în anii '30 ai secolului trecut. Primele momente ale iubirii, inclusiv cererea în căsătorie, se consumă prin corespondenţă. Magno se speteşte muncind alături de alţi patru conaţionali, numai şi numai pentru a-i putea satisface iubitei sale hachiţele financiare. Evident, bietul om este tras pe sfoară, "frumoasa" Clarabelle cerându-i, chiar în ziua nunţii, o sumă uriaşă de bani, după care a fugit înapoi, la soţul ei.
Povestea este susţinută de muzică (voce şi instrumente) şi de dans (cu beţe eskrima arnis, folosite în artele marţiale), mijloace care nu fac altceva decât să-ţi transmită tradiţia filipineză. Un cântec popular este interpretat în această limbă, iar de undeva, de sus, se coboară o pânză pe care sunt inscripţionate versurile în limba română. Pe Clarabelle nu o vezi: ea este doar o umbră, proiectată din spatele unei cortine, şi corespunde perfect criteriilor de atractivitate ale anilor '30.
Toate componentele spectacolului se îmbină perfect, chiar şi aşa, cu actorul principal lipsă. Îţi dai seama unde-ar fi locul acestuia, dar membrii echipei îl suplinesc atât de bine, încât ai impresia că piesa asta se joacă aşa de când lumea.
Am recunoscut, o dată în plus, tipologia americană a actorului de teatru, complexitatea acestuia, puterea lui de adaptare şi de restructurare, spectacolul integrat şi mesajul social.
*) Premiile Obie se acordă producţiilor off Broadway, adică spectacolelor care se joacă în săli situate în Manhattan, în afara zonei delimitate de bulevardele 5 şi 9 (străzile 34-56) şi a celei cuprinsă între bulevardul 5 şi Hudson River (străzile 56-72), ce au capacitatea cuprinsă între 100 şi 499 de locuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu