Disfuncţia conjugală, vineri seara, la cafenea

"M-aş bucura mult dacă aţi putea veni. Ideea Cafe este undeva pe Bd Unirii, spre Mall, cu autobuzul 123 sau 104 de la Unirii până la staţia Lucian Blaga. Trei staţii. Apoi traversaţi şi lângă BCR este o cafenea. Exact acolo." Aşa a sunat invitaţia Lilianei Câmpeanu, regizoarea spectacolului "Talk show". Am acceptat-o şi ieri seară am trecut pe la locul cu pricina. Am ajuns uşor, pentru că explicaţia a fost clară. Aşa cum a fost şi piesa...

Afişul este sugestiv: două personaje, legate între ele, înlănţuite chiar, într-o relaţie în care pumnii imaginari lovesc din plin.

Discuţia nu se poartă în bucătărie, aşa cum ar trebui, ci în sufragerie, pe canapeaua plină de perne şi reproşuri. Asişti la o seară de vineri aşa cum n-ar trebui să existe într-o căsnicie, dar care răzbate dincolo de pereţii tot mai multor apartamente de bloc.

Boala unei prietene inflamează disfuncţia conjugală. Apare cearta, iar cuvintele sunt aruncate în faţă fără menajamente. Jigniri enunţate cu zâmbetul pe buze şi, ceea ce e mai trist, cu sentimentul că totuşi iubeşti acea persoană. Atât de mult, încât nu-i mai poţi tolera prezenţa, dar nici nu o poţi lăsa să plece sau nu o poţi părăsi. În discuţie apar amintiri, părinţi, momente frumoase, lucruri care lipsesc, dar nu este loc de compromis. Este exemplul tipic al irelevanţei afişului eliberat de starea civilă.

Liliana Câmpeanu spune pe blogul ei: "curios la acest text este umorul special pe care-l conţine. În timpul spectacolului te poţi amuza, dar la sfârşit zâmbetul îţi îngheaţă pe buze şi o întrebare îţi străpunge mintea: nu cumva eşti unul dintre cele două personaje? sau poate amândouă?"

Cei doi soţi sunt Raluca Urea şi Marian Popescu. Adaptează textul din mers, fără să-ţi lase impresia de forţare atunci când improvizează. Adoptă un limbaj comun, fără înflorituri, dar şi fără obscenităţi. Le intuieşti, dar nu le auzi rostite. Şi mi-a plăcut asta.