Teatrul Act îşi ia "Nasul" la purtare

Aveam de mult timp o curiozitate: cum joacă Ada Milea? Auzisem şi citisem păreri şi comentarii, mai mult sau mai puţin bazate pe fapte reale sau pe constatări proprii, dar eu cred foarte mult în istorioara cu vulpea şi cu strugurii. Tocmai de aceea m-am bucurat enorm atunci când am fost invitată la premiera piesei "Nasul", o co-producţie a Teatrului Naţional din Sibiu şi a Teatrului Act din Bucureşti: puteam să văd şi să ascult cu ochii, respectiv cu urechile mele, şi abia apoi să-mi exprim punctul de vedere.

Am descoperit doi tineri - o actriţă şi un biolog - deosebit de talentaţi, care se bucură de text şi de muzică, care se simt confortabil pe scenă şi care se ajută reciproc. Dacă Ada Milea nu a fost neapărat o surpriză - prima întâlnire cu ea, de la oarecare distanţă, a fost prin intermediul piesei "În rolul victimei" de la Metropolis - Bogdan Burlăcianu m-a uimit. Nu este actor şi totuşi joacă bine. Nu are trac, nu se încurcă, nu se bâlbâie - ceea ce n-aş putea spune despre o serie de actori profesionişti.

Cei doi transformă "Nasul", povestea neverosimilă a lui Gogol, într-o satiră la adresa valorilor de astăzi. Lipsa nasului pare să afecteze succesul în afaceri, în politică, ba chiar la femei. "Nu se poate trăi fără nas", "nu se poate trăi cu o faţă neverosimil de netedă", după cum nu se poate trăi fără bani (copeicile care sunt numărate fără încetare de parcă Hagi Tudose însuşi ar fi pe scenă).

Cuvintele sunt transformate de Ada Milea şi de Bogdan Burlăcianu în termeni, iar termenii, dragii mei, pot fi carevasăzică interpretaţi de fieşce persoană sau personaj în funcţie de cât de netedă sau pustie este mintea fiecăruia.