Ultimele dorinţe ale mercenarului: femeia şi ţigara

Tânărul autor bulgar, Dimitrie Dinev, redă o scenă de pe un teatru de luptă. Povestea se poate desfăşura oriunde, în Kosovo, în Irak sau în Afganistan, iar protagonistul poate fi orice peacekeeper, mercenar sau nu, român sau din oricare altă ţară.

"Piele şi cer" de la Teatrul Mic este o piesă privită diferit de către cei care-au făcut armata şi de mai tinerii pentru care serviciul militar a devenit opţional. Pe aceştia din urmă replicile îi amuză teribil. Din păcate, nu ştiu câţi dintre ei ar ştii, dacă i-aş întreba, câţi români şi-au pierdut viaţa în războaiele altora. Numele lor? Pe cine interesează? Amănuntul este speculat de autorul însuşi, personajele intitulându-se simplu: el (Cristian Iacob), ea (Tania Popa) şi soldatul (Viorel Cojanu).

Este o piesă lejeră, uşor de înţeles, pe care o recomand mai ales tinerilor cu vârsta peste 18 ani care-şi doresc cu ardoare să devină peacekeeperi. După vizionarea acesteia, însă, ar trebui să aloce ceva mai mult timp documentării, iar site-urile Organizaţiei Naţiunilor Unite, NATO, OSCE şi cel al Ministerului Apărării Naţionale oferă informaţii despre operaţiunile de menţinere a păcii.

foto: Teatrul Mic

Ea jefuieşte cadavre. Are obiective bine definite: visează să plece din mizeria de ţară în care trăieşte şi să ajungă în America. Are nevoie de bani, iar mâinile ei sunt adevărate radare, gâsind lucrurile în cele mai tainice locuri. Ceasurile, inelele, brăţările sunt obiecte de valoare ce ar putea fi fructificate. Ajunge într-un spaţiu ferit şi începe să-şi evalueze comoara adunată, doar că acolo, la adăpostul unui nuc, dă peste un mercenar rănit.

El este un marinar al războaielor. Şi ca orice "lup" care se respectă, poartă pe corpul său tatuaje care să-i amintească de fiecare loc prin care-a trecut. Coastele sale au numele femeilor pe care le-a cunoscut, iar rana adâncă din spate îl apropie de încă una, ultima femeie din viaţa sa.

Ceva se înfiripă între ei, printre duştile de spirt şi reprizele de dezinfectat rana. Îşi deapănă amintirile până când ea, femeia, ajunge să-l răpună. Ultima dorinţă a oricărui bărbat este, fireşte, ţigara.

Constat din nou, cu plăcere, că Iacob joacă foarte bine, dar rolurile care i se atribuie nu sunt pe măsura talentului său. Este păcat să se risipească un astfel de actor.