Quijote, insula şi iubirea dintre doi ciorapi

După "Nasul" lui Gogol a venit vremea lui Quijote, cu al său Sancho Panza, să-şi desfăşoare forţele şi armatele pe scena Teatrului Act. Aceeaşi echipă, Ada Milea şi Bogdan Burlăcianu, acelaşi zâmbet.

Textul este simplu, banal pe ici, pe colo, prin părţile esenţiale, şi tocmai de aceea pe alocuri dificil de reţinut. Sunt multe perle produse de cultura celor doi şi e musai, pentru cineva care-i iubeşte cu adevărat, să-şi ia hârtie şi creion. Altfel se pierde din savoare.


Don Quijote şi Sancho Panza au devenit personaje celebre în întreaga lume. Mai puţin cunoscute sunt şosetele Marcello şi Bella, dar le veţi descoperi la Act. Dragostea şi apoi ura dintre cei doi ciorapi al căror colorit reflectă natura umană (femeile sunt frumoase şi îmbrăcate colorat, în timp ce bărbaţii sunt terni) sunt purtate către public de cele două picioare ale lui Burlăcianu. Omul este de-a dreptul adorabil: îl vezi cum înfloreşte atunci când exprimă bucurie sau cum se ofileşte când tristeţea îl doboară. Parcă ai admira o mimosa pudica sau, dimpotrivă, i-ai atinge cu brutalitate frunzele.

Ada Milea este o actriţă excepţională, care-şi asumă curajul de a opera laparoscopic piesele clasice. Nu se văd cicatrice, iar câştigul publicului este unul net.

Off topic: îi rog din suflet pe managerii Teatrului Act să le ceară fotografilor ce asistă la premiere să-şi treacă aparetele foto pe modul silent. Beam-urile deranjează de fiecare dată când se focalizează imaginea. Atâta vreme cât nu se înregistrează video, fotografiile pentru mapa de presă trebuie făcute fie înainte, fie după spectacol, nu în timpul acestuia. Iar dacă totuşi se fotografiază sau se filmează, obiectivele sau trepiedele trebuie aşezate în spatele spectatorilor. Altfel, aceştia sunt distraşi de ecranul LCD al camerei foto sau video.