Am rămas datoare cu o piesă pe care am văzut-o pe 13 aprilie la Nottara, dar despre care n-am aşternut încă nimic pe blog. Am vrut să păstrez ceva mai mult impresiile pentru mine, mai ales că au fost foarte bune.
Este vorba despre “Variaţiunile enigmatice” interpretate de Alexandru Repan şi de Mircea Diaconu. Verdictul? Piesa este în prima jumătate a clasamentului preferinţelor, iar cei doi sunt cu adevărat buni. Singurul minus ar fi al sălii, din două motive: primul este mirosul persistent de lac proaspăt (podeaua sălii a fost refăcută, probabil, de curând, iar lacul folosit la lustruit nu a fost unul ecologic, din care cauză “aurolacul” o să vă cam înece din când în când); în al doilea rând, aceeaşi podea amplifică sunetul scos de tocurile doamnelor şi zgomotul scaunelor mutate din loc, ceea ce deranjeaza enorm.
foto: Teatrul Nottara
Revenind la piesă: subiectul principal este dragostea a doi bărbaţi pentru o femeie. Pentru aceeaşi femeie. “Urâtă, dar atrăgătoare tocmai prin urâţenia ei”, explică Repan (mă rog, Schmitt), care şi filozofează puţin pe tema asta.
Un scriitor faimos (Alexandru Repan) se ascunde de lume pe o insulă. Cincisprezece ani fuge de el însuşi şi de dragostea lui, dar în sufletul său iubirea pentru Helene e ca un foc în şemineu: liniştit când îl priveşti de la distanţă, dogoritor dacă te apropii şi periculos dacă deschizi uşa.
Un ziarist [închipuit] (Mircea Diaconu) îl vizitează pentru a-i lua un interviu. Omul pitulat a scris un volum în care publică corespondenţa dintre el şi cea care i-a cotropit gândurile, iar cartea a fost premiată. De aici, textul te poartă în tangajul vaporului pe o mare agitată. Ai senzaţia că eşti pe un culoar strâmt şi, din cauza curentului, eşti aruncat cu capul când de peretele cabinei, când de hublou. Râzi cu poftă, dar plăteşti amarnic, pentru că scenariul te abandonează apoi pe un mal de tristeţe. O tristeţe profundă cât boala care macină: cancerul. Repan şi Diaconu te scot imediat la aer, implantându-ţi din nou zâmbetul [vai, cât de amar!] pe faţă, iar finalul – unul mai mult sugerat – este despre...
Dar o să descoperiti singuri.
Un comentariu:
Da.Ai dreptate.Mult zgomot in acea sala micuta.Ar trebui mult investit in ea,ar putea arata foarte bine.Am vazut 3 piese la Nottara,singura care m-a impresionat a fost aceasta.Superb jocul actorilor si foarte dinamica verbal.In rest NOttara!
Trimiteți un comentariu