www.hailateatru.ro

www.hailateatru.ro
Toate materialele de pe acest blog, plus multe altele, noi, pot fi gasite acum pe www.hailateatru.ro

sâmbătă, 15 martie 2008

Cu pâinea în buzunar

Am văzut în seara asta "Buzunarul cu pâine" la Metropolis. Şi mi-a plăcut mult, foarte, foarte mult. Mi-a plăcut Oana Pellea, mai ales că a reuşit să-şi ţină în frâu ticurile. Mi-a plăcut Sandu Mihai Gruia. Mi-a plăcut echipa formată din cei doi şi modul în care îşi pasează replicile - cu graţie, cu plăcere, cu oarecari reverenţe emoţionale, cu drag. Joacă bine împreună şi se simt confortabil unul în compania celuilalt. Iar asta se vede, se simte.

Mi-a plăcut textul, filozofia din banal şi luarea în derâdere a cotidianului. Amar, dar amuzant. "Bittersweet", cum ar spune englezul. Nu se poate să nu te regăseşti în acest dialog. Nu ai cum să nu faci asocieri - fie cu politica, fie cu socialul, a se citi viaţa parlamentară sau situaţia din sistemul sanitar, ba chiar comportamentul omului de pe stradă care fuge de răspundere, iar atunci când aceasta vine peste el - caută din ochi. Birocraţia măruntă, dar care frământă cel mai mult. Şi care toacă nervi. Nu se formează comitete sau comiţii, dar înţelegi aluzia.

Aşteptam replicile despre câinele căzut în fântână. Au întârziat calculat de mult şi au venit exact atunci când curiozitatea mea ajunsese la limită. Apoi am aşteptat să văd ce treabă are buzunarul cu pâinea. Şi iarăşi explicaţia a venit de la sine. Între două reprize de nerăbdare ai parte de semne de întrebare la adresa propriei persoane şi a atitudinii pe care o adopţi într-o situaţie sau alta.

Pentru ca în final să concluzionezi că viaţa mea, şi-a ta, şi-a ei, şi-a lui are suişuri şi coborâşuri, că cel ce azi e fruncea, mâine poate fi pe fundul puţului. Iar atunci şi acolo se găseşte cineva să se uite de sus la tine şi să-ţi arunce în cap fie o pietricică - un fel de luare a pulsului, fie o fărâmă de pâine - care vine, normal, prea târziu.

Mergeţi şi vedeţi piesa. Cu buzunarele goale, că pâinea o primiţi acolo.

Alte texte, aceeaşi piesă: Jo.

5 comentarii:

Anonim spunea...

bravoooooo!excelenta cronica!Si eu l am vazut si mie mi se pare excelent spectacolul.Si mie mi a placut foarte,foarte mult.Amindoi sint excelenti insa Pellea m a uimit tocmai pentru ca asa cum spui tu e alta Pellea!Face un rol de "compozitie" dupa parerea mea excelent!Da, total de acord!NEAPARAT DE VAZUT!Si bravo pentru cronica!Ai talent:)

Anonim spunea...

Superba piesa.Doi actori carora li se potriveste de minune acest gen de teatru.I-am vazut si in "Ma tot duc" la Foarte Mic si aceste doua piese se aseamana in proportie de 70-80%.Aceeasi scena aproape goala,aceeasi atmosfera in care actorii nu au nici un moment de slabiciune si exprima un umor destul de original.Bravo!

Anonim spunea...

Da ,amindoi sint excelenti.nu as spune insa ca Buzunarul seamana cu Ma tot duc...chiar deloc!Care ar fi asemanariile?ca sint pe o scena golala si ca sint tot aceeasi doi actori...in rest....in ceea ce o priveste pe Pellea chiar asta mi se pare senzational.In cele doua piese face doua roluri absolut diferite!Doua roluri de compozitie de nota 10!Totul este diferit, mersul, felul in care priveste, in care rosateste, in care transmite emotia in care gindeste....Nu am vazut pe scenele romanesti de foarte multi ani o asemenea performanta!O MARE lectie de ACTORIE!Si sincer nu stiu ce gen nu ii se potriveste lui Pellea..Am vazut-0 in drama, in tragedie, in musical si in comedie si in tragi- comedie...e la fel de exceptionala !Felicitari!!

hai la teatru spunea...

anonim-ule/o, nu vrei sa iesi la lumina? inventeaza-ti un nume, ceva.

mine spunea...

Am vazut si eu piesa. Slab, degeaba, timp pierdut! Oana Pellea a fost penibila. Mihai Gruia Sandu nu a avut partener intr-o piesa regizata indoielnic. Sunt sigur ca textul ofera mai mult.