Caragiale e actual, dar actualul nu e Caragiale

Nu ştiu ce m-a deranjat mai mult: faptul că piesa a început cu întârziere (situaţie care tinde să devină obişnuinţă la Bulandra), că majoritatea actorilor nu se ridică la înălţimea predecesorilor lor, că replicile lui Doru Ana şi ale Danielei Nane erau neinteligibile din cauza dicţiei defectuoase, că telefoanele sunau sau vibrau zgomotos în genţile cuconiţelor ieşite în lume sau că, după primul act, în sală a început foşnăiala pungilor de snacks-uri de la bufetul teatrului. Momentele savuroase au fost mult prea puţine în comparaţie cu aşteptările, motiv pentru care am plecat dezamăgită.


Noua producţie este curat semnată de Trahanache (Doru Ana), care şi-a asumat şi rolul de regizor. Un fel de Sergiu Nicolaescu, dar mai actual. Nu obligatoriu mai bun. Este de apreciat, totuşi, modul în care extrage din textul de bază tot ceea ce reprezintă ancoră pentru actualitate. Dacă ar fi reuşit şi să reducă numărul onomatopeelor şi al "ţţţţ"-iturilor care sugerează fiecărui spectator din sală câte ceva, poate aş fi depăşit situaţia.

Decorul şi costumele redau destul de fidel opulenţa fluturată de clasa politică românească de ieri şi de azi. Uneltele uneltirilor sunt şi ele pe scenă - telefoanele mobile (şi fuga după reţea), mobilierul de birou sau laptopurile. Din păcate, spaţiul pentru talent a rămas insuficient, motiv pentru care doar vreo doi-trei actori şi l-au mai adus de-acasă.

Daniela Nane (Zoe) a interpretat excelent momentul în care-şi hidratează mâinile. Cam puţin pentru trei ore de spectacol. Vlad Zamfirescu (Caţavencu) nu se poate debarasa de ticuri şi cred că trebuie să ia urgent măsuri în sensul ăsta. E mult prea tânăr pentru astfel de manifestări. Doru Ana ar trebui să se limiteze la rolul de regizor, cel puţin în cazul de faţă. Cu toată dăscălimea dumnealor, cu toată societatea moftologică a dumnealor... degeaba!

Mi-au plăcut Adrian Ciobanu (Brânzovenescu), fraţii Ifrim (Ghiţă şi cetăţeanul turmentat) şi Tipătescu (Şerban Pavlu).

"O făcurăm şi p-asta... şi tot degeaba." (scena III).