În calendar, luna noiembrie îşi are locul spre sfârşitul anului. Nu-i chiar cea din urmă, aşa cum piesa de teatru "Noiembrie" nu este ultima în care joacă Olga Tudorache. Dar este una spre final. Acesta să fie şi motivul pentru care actorii tot potriveau ceasul? Să-l fi dat ei, oare, mereu înapoi?!
Olga Tudorache joacă alături de studenta sa, Cecilia Bârbora. Respectul şi variaţiunile sale au licărit în ochii lor, dar aici dragostea era cea care trebuia să transpară. Rolul de actriţă-mamă nu o prinde foarte bine pe Olga Tudorache, ea interpretând excelent ca mamă de voievozi. Autoritatea a fost întotdeauna un atribut al ei şi încă este valid, chiar şi la vârsta atât înaintată.
Am citit că scenariul a fost scris special pentru ea. Scris cu sfială, aş spune eu, pentru că un text bun ar fi scos din Olga Turodache mai mult, adică exact ce aşteptam de la o mare actriţă. Piesa nu este slabă, dar nici nu ne-a dat pe spate. Dacă vreţi s-o vedeţi, setaţi-vă aşteptările pe poziţia "mediu".
3 comentarii:
ai dreptate, am vazut si eu piesa la tv, din intamplare, si nu m-a dat pe spate scenariul. tocmai ca m-a interesat cand am vazut ca joaca olga tudorache, dar replicile au fost fortate si sarace, ca-ntr-un serial prost romanesc tv. daca a fost scrisa special pt ea, ar fi trebuit sa se forteze mai mult scenaristul. de ce-or fi asa lipsite de expresie si bogatie dialogurile scrise de niste profesionisti, ma gandesc...? feilicitari pt blog - am dat peste el din intamplare.
au si profesionistii zilele lor proaste. sunt oameni.
sper ca intamplarea sa se repete. multumesc.
Sa-ti spun parerea mea.Scenariul,ca idee poate nu este tocmai excelent,insa actorii fac totul.Excelent mi s-a parut jocul lor.Pentru mine e piesa favorita.Sa-ti argumentez.E jucata la Sala Amfiteatru,printre cele mai frumoase din Bucuresti.Acel aer dintr-o casa de la malul marii e foarte bine exprimat prin muzica buna a lui Sardou si mai ales datorita decorului...alb-albastru si cu nuante de negru.La inceput, cand Olga Tudorache intra in scena imbracata complet in alba si cand paseste cu o privire fixa si aprinde lumanarile,intoarce ceasul...nu scoate un cuvant vreo 3-4 minute...toata aceasta introducere arata faptul ca suntem plasati undeva in timp...in acea casa in care noi ca spectatori nu existam practic decat cu privirea si parca am fi din carti.E o piesa care i se potriveste Olgai de minune.Aer un aer boem, un aer sobru uneori, limbajul ei cu vocea groasa si replicile usor ironice fac totul.George Motoi si Cecilia Barbora joaca si ei foarte bine si se potrivesc perfect.Mi s-a parut o piesa foarte,foarte buna.Imi sustin tot ce am zis si mi-ar placea sa o mai vezi o data si sa o urmaresti cu foarte mare atentie.E o piesa care exprima mult romantism, o piesa care ne impune o stare de "bine" dupa.
Trimiteți un comentariu