Este singurul lucru care sper să fi rămas aseară în mintea copiilor care au venit să asiste la piesa "Poker" de la Teatrul de Comedie.
Sinceră să fiu, n-am mai văzut de mult - ba chiar niciodată - o piesă atât de slabă. Este combinaţia perfectă dintre jurnalul de la ora 17:00 şi ştirile de la 19:00 dintr-o zi în care nu au fost subiecte. Vorba lui Răzvan - kitsch-ul este atât de prezent în viaţa noastră, încât atunci când este ridiculizat nu mai produce niciun fel de reacţie.
Cele trei plus una personaje întruchipează tot ce hulim în prezent: omul de afaceri fără nicio educaţie, fără scrupule, dar înconjurat de băieţi-de-băieţi (a se citi gărzi de corp) şi întotdeauna cu armele la el (bani şi pistoale); senatorul corupt, dornic să-şi prelungească mandatul numai pentru a beneficia de imunitate; medicul chirurg care nu se prezintă la o urgenţă decât dacă pacientul este vreo rudă a cuiva sus-pus şi Monica, duduia zburdalnică şi interesată să-şi găsească un post de prezentatoare meteo doar pentru a fi recunoscută de cei care n-au ajuns încă s-o tăvălească prin aşternuturi. În plus, pentru a ne demonstra cât este de talentată, dodoloaţa de Monica îşi arată dotarea naturală - de unde concludem că ce este mult nu este neapărat şi de calitate.
Spuneam că sala era plină de copii şi întreb: de ce nu au şi piesele de teatru bulină? Ce câştig ar avea un copilaş de 5-6 ani după vizionarea acestui spectacol? Care ar fi valoarea adăugată? În ce constă actul educaţional? Cum poate discerne o minte încă în formare care este ironia şi care realitatea?
Concluzie: îmi va lua ceva timp, poate ani de zile, pentru a încerca din nou teatrul de comedie. Fără a avea echipamentul necesar la tine, te simţi ca în expediţie pe drumul spre sală din cauza lucrărilor la centrul istoric. Din păcate, la capătul acesteia realizezi că efortul nu a meritat. În timpul piesei actorii fumează ca şerpii trabuc, iar fumului care deja pluteşte în sală i se adaugă şi cel din foaier. Spunea cineva ceva de interzicerea fumatului în spaţii publice?
